Nu ma deranjeaza atat de tare faptul ca intr-o perioada am crezut in ea cat ma deranjeaza ideea ca mi-am dat seama de naivitatea mea si m-am trezit confuza dintr-o data....m-am trezit ca fac parte dintr-o lume materialista si urata in care nu am crezut niciodata... m-am trezit ca totul in jurul meu este atat de gri... o nuanta spre negru mai mult... traiesc intr-o lume in care nu mai conteaza sentimentul de prietenie... un termen terfelit prin toate baltile si noroaiele existente ale lumii...
Intotdeauna m-am gandit ca prietenii sunt cei in care poti avea incredere, cei care sunt alaturi de tine cand ai nevoie, neconditionat, cei care nu te mint si nu te judeca .... prietenia mi se parea ceva atat de frumos si curat... asa am fost invatata dar, se pare ca felul in care am fost crescuta nu are nicio legatura cu lumea reala in care traim... s-au schimbat oamenii atat de mult intre timp sau pur si simplu eu am fost crescuta sa cred intr-o altfel de lume? Sun confuza si mi-e teama sa am incredere in cei din jurul meu... nu mai stiu cine si de ce ma intreaba ce fac... ma gandesc ca fiecare are un scop ascuns si tot ceea ce spun se va intoarce impotriva mea oricand...
Nu pot sa nu ma intreb daca cumva eu trebuie sa ma schimb pentru a face fata acestei lumi si sa renunt la credinta ca fiecare are ceva bun in el si eu trebuie sa il descopar... asta ar trebui sa fac? sau.... sa nu ma opresc din lupta... sa uit si sa plec....sa ma iert pe mine ca am fost atat de credula si sa merg mai departe cu capul sus gandind ca intr-o zi totul se va colora asa cum imi doresc....
Simt nevoia sa ma plimb in liniste si sa incep o analiza drastica asupra modului in care mi-am ales oamenii in care am incredere, o analiza asupra a cine sunt si ce fac...
foto:hubpages
Nu m-a afectat ce cred oamenii despre mine si nici nu m-a pasioneaza prea tare subiectul asta... sunt eu asa cum sunt si asta este... m-a interesat insa intotdeauna ideea de incredere si sinceritate... stiu ca nimeni nu este sincer total, ca nimeni nu e perfect si niciodata nu se vor gasi astfel de oameni pe care sa ii am in jurul meu... insa mi-ar placea sa cred din nou ca exista ceva aproape de ceea ce vreau... ca exista acea prietenie neconditionata in care oferi fara sa ai pretentia sa primesti inapoi... ca in iubirea aceea nebuna si adevarata.... asa am gandit intotdeauna prietenia.... ofer si atat... totusi, la un moment dat stai sa te gandesti ca pentru o prietenie e nevoie de 2 si e bine macar sa stii ca acel celalalt e langa tine atunci cand ai nevoie, sa stii ca atunci cand vrei sa plangi pe umarul cuiva nu trebuie sa cauti pierdut in agenda telefonului gandind cu disperare la cine sa suni... prieten este acela al carui numar il ai pe apelare rapida, acela care este acolo nu numai cand iti este bine sau cand are nevoie de tine....
Nu regret faptul ca am ajutat aceasta asa -zisa prietena, nu regret ca i-am oferit sufletul pe tava .... regret doar faptul ca am fost atat de naiva incat nu am fost capabila sa vad ceea ce era atat de evident in fata ochilor mei... regret pentru ca incep sa cred ca am trait degeaba pana acum, ca am crezut intr-o lume in care principiile si increderea nu reprezinta doar o serie de termeni care apar in DEX...
Daca in urma cu 2 zile m-ar fi intrebat cineva cati prieteni adevarati am... as fi raspuns cu mana pe inima ca sunt 4 pentru care as baga mana in foc si pentru care as fi mers pana in panzele albe... azi... azi nici in mine nu stiu daca mai am atat de mare incredere... nu stiu nici daca eu imi sunt atat de prietena pe cat imi doresc... nu stiu daca din 4 au ramas 3 sau de fapt nu este niciunul....
Ce hal de lume!!!! Dar, nu-i nimic... roata se intoarce intotdeauna si fiecare primim ceea ce meritam in final...
BARBIE ASCULTA:
