Dupa ce schimbi prefixul, de la 2 la 3 apare in general o anume disperare in randul femeilor .... o disperare pe care nu vreau sa ma chinui sa o inteleg...la unele apare chiar mai devreme... parca este un scop in viata pe care trebuie sa il atingi obligatoriu... parca nu poti sa mori linistit daca nu o faci...
Pentru ce sa aleg sa imi leg destinul de cinvea pana la adanci batraneti? Nu putem fi impreuna, sa iubim liberi, fara obligatii si un set de hartii care, pe mine, una ma inspaimanta mai rau decat o operatie pe creier...
foto: jurnale
Urasc posesivitatea si gelozia si actele acelea imi dau exact sentimentul de proprietate... intotdeauna am gandit ca atunci cand le semnezi devii cumva inchisa intr-o cusca din care este aproape imposibil sa mai iesi... mi-e teama groaznic de pasul asta si privesc in jurul meu la procentul covarsitor de cupluri care au spus DA din inima ca mai appoi ... "pana la adanci batraneti" sa se transforme intr-un act pe care scrie "DIVORT" ...
Eu vreau sa am optiunea sa spun "ma mut la mama" de cate ori vreau... stiu ca sunt egoista insa libertatea este cel mai de pret lucru pe care il am si nu pot renunta la ea asa usor...de fapt, nu vreau sa renunt deloc... si nu stiu daca exista cineva care sa imi poata garanta 100% ca le voi avea pe toate si dupa ce spun DA... Mai bine le am pe toate fara sa rostesc acele cuvinte pe care nu le-am rostit niciodata si nici nu ma vad in stare sa le rostesc prea curand...
Ascult linistita zgomotul tastelor si ma gandesc de unde vine disperarea asta de schimbare dupa 30 de ani...cred in societatea libera si implicit in libertatea de a decide singuri pentru noi... de ce trebuie sa existe judecata aceea tacuta a celor din jur... de ce trebuie sa le citesti in priviri intrebarea obsedanta: "Chiar nu iti doresti sa te mariti?" Ei bine.... NU!!!! ... vreau sa fiu exceptia care confirma regula si sa pot sa afirm mandra ca sunt eu asa cum imi doresc, eu fara reguli si legi aberante ale vietii...fara sa fiu judecata de nimeni si nimic....
Exista cumva o Curte Suprema a vietii? Un judecator in fata caruia apari si esti obligat sa dai explicatii cu privire la de ce esti altfel? Daca da... atunci ma prezint de bunavoie si nesilita de nimeni sa imi pledez cauza cu atata ardoare incat cred ca juratii vor delibera imediat si se va da verdictul clar: NEVINOVAT :)
Fiecare este liber sa isi aleaga drumul in viata asa cum doreste, fara ca societatea sa il judece si sa il priveasca neincrezatoare.... asa ca ... fiti disperati dupa 30 daca doriti... ganditi-va ca aveti o varsta la care prioritatile se schimba, ajungeti in disperarea aceea de a va gasi o jumatate care sa spuna DA alaturi de voi, creati-va un scop in viata din asta si alergati nebuni in stanga si in dreapta dupa el/ea ... faceti absolut ceea ce vreti... EU..sunt eu si aleg sa spun DA sau NU, aleg sa fiu libera si sa am pe cineva langa mine care este la fel, pe cineva care isi doreste normalitate si libertate asa cum imi doresc eu... asa ca... nu ma obliga nimeni sa cotesc la dreapta spre strada Maturitate... merg in continuare drept inainte spre Tinerete pentru ca atata timp cat sufletul meu mai are ceva de copil in el.... strada imi apartine....
BARBIE ASCULTA:
