Imi place singuratatea de multe ori... imi place sa imi pun castile pe urechi, sa dau volumul la maxim si sa ma plimb pe strazi insotita de muzica, sa privesc oamenii din jur si sa imi pun ordine in ganduri, imi place sa ma asez la o masa singura si sa savurez o cafea cu lapte, sa imi deschid laptop-ul si sa scriu....acolo stiu ca nu ma deranjeaza nimeni...toata atentia mea este acordata scrisului si ideilor, imi place sa sorb din cafea si sa vad insiruirea de litere transformate in cuvinte si apoi in fraze....
Chiar si asa, exercitiul acesta nu este bun la nesfarsit... am realizat intr-o zi ca ceva nu este in regula...vorbeam cu o planta din casa, tinandu-i companie si povestindu-i ce am facut la birou ... Fereasca Sfantul sa ma fi auzit cineva... am iesit speriata din casa, fugind de floarea aia si de apartamentul gol...priveam strazile aglomerate...in stanga, in dreapta, in fata mea...numai perechi...parca se anuntase un cine stie ce mare concurs cu cel mai fabulos premiu din istoria premiilor...sa strangem cele mai multe cupluri... era o unda de discriminare in tot... nu mai vedeam nicaieri oameni singuri numarandu-si pasii pe o alee, citind pe o banca sau ascultand muzica insotiti de ei si numai de ei... avalansa aceea de perechi, de el si ea ma coplesea, ma sufoca... incepusem sa transpir si sa tremur in acelasi timp...lacrimile mi se prelingeau pe obraz cu o viteza ametitoare si intelesesem atunci si acolo ca sunt singura si singuratatea nu e buna la nesfarsit....
M-am intors acasa dezamagita si am inceput sa intocmesc liste... calitatile mele, calitatile pe care trebuie sa le aiba posibilul viitor el si bineinteles liste cu un posibil el...
Ultima data cand prietenele mele au fost singure s-a intamplat cu mult prea mult timp in urma... au tendinta sa sara de la un iubit la altul doar pentru a evita intalnirea cu aceea pe care am avut-o eu: cu propriul eu ... ne intalnim des si in general discutiile se rezuma la o problema arzatoare: eu si singuratatea mea... certuri referitoare la intalnirile mele cu laptop-ul zi de zi, cu ziarul si cafeaua, in fine... la faptul ca nu sunt altceva decat o femeie singura iar varsta mea ar trebui sa spuna ceva in privinta asta... cred ca singura relatie serioasa de care sunt in stare acum este cea pe care o am cu nenumaratii parteneri pe care ii vad la fiecare pas... si nu, nu ma simt deloc murdara ca ii insel... pantofii mei, laptop-ul, cafeaua, muzica .... sunt iubitii ideali...nu ma dezamagesc niciodata...impreuna timpul trece atat de repede si frumos....
Aseara am iesit la ziua unui coleg de birou... am stat cateva ore numarand perechile in compania unui pahar de vin .... a fost frumos insa frigul nu este chiar un prieten adevarat pentru mine, astfel ca am fost nevoita sa ma intorc acasa in linistea mea....
Am vazut un film cu prietenul meu de nadejde, laptop-ul, mi-am luat ursuletul in brate si am adormit multumita de singuratatea mea ....
Este greu sa iti gasesti pe cineva care sa te iubeasca daca nu inveti sa te iubesti mai intai pe tine... si in final, daca iti gasesti pe cineva care sa o iubeasca pe acea tu pe care si tu o iubesti... ei bine, atunci e chiar fabulos....
BARBIE RECOMANDA:
